Monthly Archives: May 2010

Despre bijuterii – azi, verigheta

Cea mai dorita, cea mai purtata si cea mai pretioasa bijuterie: verigheta.
Se stie ca de prin sec. V e.n. dateaza obiceiul purtarii ei si a fost impamantenit de crestini, de la care majoritatea popoarelor au preluat-o.  Ce reprezinta, de ce se poarta pe al patrulea deget al mainii stangi, astea-s amanunte pe care va sfatuiesc sa le cautati singuri, iar din noianul de explicatii gasite in abramburistica lume a netului, alegeti-va una care sa va placa si tot ce  ramane e sa credeti in ea pana la capat, pana ce moartea va va desparti si chiar dincolo de ea. Ce vreau sa va spun e altceva: ganditi-va bine ce alegeti!
Dragii mosului, la un simplu search, un clik distanta, aveti mii (sau chiar mai multe) de oferte si modele, trendul zilei fiind combinatiile de aur alb cu galben sau galben cu roz ori cele cu pietre albe (briliante sau zirconiu – dupa buzunar si putirinta), cu modele sau gravuri in stil neaparat modernist, postmodernist, avangardist, aiurist, etc…
Dom’le, sa-ncep prin a va infatisa un alt obicei legat de casatorie si, implicit, verigheta: cel al nuntii de argint. Daca sunteti printre cei binecuvantati de Dumnezeu si chiar v-ati gasit sufletul pereche, dupa un sfert de veac de la momentul lui “Isaiia dantuieste”, e bine ca ori sa va faceti inc-o verigheta, de data asta din argint, ori sa puneti un fir din acelasi metal pe vechile inele, marcand, in acest fel, aniversarea.
A mirare-i pentru mine cand vaz ce-si doresc si ce-si aleg tinerii de azi, mai cu seama cand vine vorba de modelele ce au deja o banda din aur alb pe mijloc (bine, e drept, sunt destule magazine care vand chestii rodinate drept aur alb). Aveti rabdare, neicusorilor, faceti asta abia dupa ce-oti sta impreuna douash’cinci de ani si mai vorbim dup-aia!…
Sa zic ceva si de verighetele cu pietre (pretioase ori nu): dom’le, nu va sfatuiesc! Nici macar un inel cu piatra nu se poarta zilnic, ca montura se toceste, piatra poa’  sa cada, gherutele-n care-i prinsa se pot agata, treburi d-astea… Pai verigheta n-o dai jos aproape niciodata, muncesti, te speli si dormi cu ea pe deget, la ce sa te-ncurci cu prostii? Vrei tu neaparat un briliant? Fa-i, dom’le, un inel de logodna sau cum i-oi zice, numa’  pe verigheta sa nu pui asa ceva, ca mai rau o strici!
Legat de modelul decorativ sau gravura exterioara (pen’  ca exista si una interioara!): iar nu va sfatuiesc.
Hai sa ne gandim un pic: aurul e un metal, da’  nu-i otel, pupa-v-ar mosu! in timp se va toci, gravura o s-arate ca o simpla zgarietura pe suprafata ei, modelul devine de nedescifrat in zece, maxim cinsh’pe ani. Aveti de gand sa faceti mereu altele noi dupa intervalul asta? Nu prea-i frumos si nici chiar sanatos, zic eu…
– Si-n cazu’  asta, ce sa ne alegem? e intrebarea fireasca ce-o ghicesc venind dinspre  ‘mneavoastra.
– Verighete care sa va tina o viata! e raspunsul meu. Simple ca forma, drepte sau usor bombate (cu un plus pentru cele din urma), indeajuns de groase cat sa nu se rupa, sa se deformeze, sa aiba destul material in ele, incat prin pierderea/tocirea – fireasca in timp – sa n-ajunga niste umbre.
Cateva cuvinte si despre ce-o sa scrieti pe interior: numele si data casatoriei, atat e de ajuns.
Imi amintesc cand doi tineri mi-au cerut sa fie gravate cu “Master Blaster” si “Princess Aimee”. Nu m-am putut stapani sa nu-i intreb:
– Dragilor, da’  cand oti avea copii, asa or sa va strige?
Am mai povestit noi una-alta, am mai glumit, am mai ras,  pan’  la urma tot Costel si Ioana a ramas.

Ce se-ntampla daca verigheta dorita nu vi se potriveste? Pai intrebarea cea mai frecventa, care ii este adresata unui bijutier, e daca in respectivul magazin/pravalie/atelier se fac si reparatii, iar obiectul asupra caruia se doreste interventia, e nimeni alta decat verigheta la care postarea face vorbire.
Dragilor, odata cu varsta degetele se ingroase sau se subtiaza, dupa cum ii e dat omului, dupa fire, ocupatie si hrana (chit c-am pus-o ultima, ‘mneavoastra asezati-o linistiti in capu’  listei), ca sa nu mai amintesc de alte hibe, suferinti sau pur si simplu d-ale vietii. Cu cat modelul e mai complicat, cu atat respectiva operatie lasa urme mai vizibile, pana acolo incat va trebui sa va faceti o alta si cum nu-i bine (de, superstitii d-ale astora mai varstnici, ca mine…) sa fie doar una, ajungeti la o pereche noua.

In incheiere (vremelnica, pentru ca odata ce-mi vor veni in minte si altele legate de subiect, am sa editez) va invit sa aruncati o privire asupra catorva verighete:

Sfat: click pe imagine!

PS – Noi poze vor fi adaugate in curand…

Despre bijuterii – azi Floarea Vietii

…pentru ca tot suntem in zona ezoterica a bijuteriilor, va prezint o alta si anume Floarea Vietii.
(La fel, click pe poze)

Universul intr-o bijuterie!

Imagine a cupolei manastirii inchinate Sfantului Paul Tebeul, socotit de biserica a fi primul  ei pustnic. Pictura e datata 1713, acoperind-o pe cea anterioara si, probabil, inspirandu-se din ea:

Diametrul bijuteriei este de 28mm, cu un gramaj intre 7 si 9 gr de argint 925/000. Pretul: 100 de lei. La cerere poate fi executa si din aur, cu materialul clientului.

… si intr-o alta forma:  Samanta-Vietii (embrion al Florii Vietii, dupa teoriile lui Drunvalo Melchizedek sau Nassim Haramein):


Pret: 80 de lei.

Floarea-Vietii avand conturat Pomul-Vietii:

Pret: 200 de lei.

Alte detalii privind programul magazinului si contact gasiti in sectiunea About.